MONOSTÍH, monostihuri, s. n. Poezie sau strofă alcătuită dintr-un singur vers. – Din fr. monostiche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOSTÍH s.n. Poezie sau strofă alcătuită dintr-un singur vers; monovers. [< germ. Monostichon, cf. gr. monostichos < monos – unic, stichos – vers].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOSTÍH s. n. poezie, strofă dintr-un singur vers. (< fr. monostiche, gr. monostikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monostíh s. n., pl. monostíhuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOSTÍH ~uri n. Poezie sau strofă alcătuită dintr-un singur vers. /<fr. monostiche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink