MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. mașină tipografică de cules și turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ◊ lucrare astfel obținută. (< fr. monotype)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monotíp adj. m., pl. monotípi; f. sg. monotípă, pl. monotípe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
monotíp s. n., pl. monotípuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOTÍP ~uri n. Mașină tipografică de cules și de turnat litere izolate. /<fr. monotype
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink