MONOTÍPIC, -Ă, monotípici, -e, adj. (Biol.) Cu o singură specie. (< fr. monotypique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monotípic adj. m., pl. monotípici; f. sg. monotípică, pl. monotípice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink