MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc m*********e; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte u*****e și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOTRÉM s. (ZOOL.) prototerian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monotrém s. n., pl. (sil. -tre-) monotréme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink