MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOVALÉNT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. sg. monovaléntă, pl. monovalénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOVALÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente chimice) Care are valența unu; cu valența unu. /<fr. monovalent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink