MÓNSTRU, monștri, s. m. 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÓNSTRU s.m. 1. Ființă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor și animalelor. ♦ Ființă care are o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 2. Colos, namilă; ființă sau lucru de proporții colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uriaș, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ◊ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÓNSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. și fam.) bâzdâganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (Un ~ din basme, cu două capete.) 2. hâdoșenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Un ~ de om.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mónstru (mónștri), s. m. – 1. Dihanie, colos. – 2. (Adj.) Montruos, ieșit din comun. – Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s. f., din fr. monstruosité.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónștri, art. mónștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÓNSTRU ~ștri m. 1) (în mitologia antică) Ființă imaginară cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2) Ființă urâtă cu defecte fizice; pocitură; momâie. 3) Persoană cu mari devieri de la comportarea normală. 4) Ființă imaginară, fioroasă de dimensiuni mari și neproporționale; matahală; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink