Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORALÍST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (Fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< fr. moraliste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORALÍST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
moralíst s. m., pl. moralíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MORALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
moralístă s. f., pl. moralíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)