MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORÁVURI n. pl. Obiceiuri, tradiții sau deprinderi de conduită morală. /Din năravuri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile și deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, după nărav].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat. mores)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MORÁVURI s. pl. v. comportare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
morávuri s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink