MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mórcov (mórcovi), s. m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s. f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mórcov s. m., pl. mórcovi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MORCOV-DE-CÂMP s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink