Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă È™i cu o creastă înălÈ›ată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarÈ› de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semipreÈ›ioasă la confecÈ›ionarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORIÓN s.m. (Ant.) Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor. [Pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORIÓN1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrânte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORIÓN2 s.n. Varietate de cuarÈ› de culoare brun-închis, folosită la confecÈ›ionarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creÈ™tetul capului].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORIÓN1 s. m. (ant.) bufon ținut în casele romane bogate, pentru distracția stăpânilor. (< fr. marion, lat. mario)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MORIÓN2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
morión s. n. (sil. -ri-on), pl. morioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink