Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MORMĂÍRE, mormăiri, s. f. Acțiunea de a mormăi și rezultatul ei. – V. mormăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORMĂÍRE s. 1. v. mormăit. 2. v. bombăneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mormăíre s. f., g.-d. art. mormăírii; pl. mormăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez., ind. și: mormăiesc. = Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MORMĂÍ mórmăi intranz. 1) (despre urși) A scoate sunete scurte și înfundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bodogăni; a mârâi; a boscorodi; a bălmăji. /mor + m(or) + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MORMĂÍ vb. v. bombăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mormăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mórmăie, imperf. 3 sg. mormăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink