MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORMĂITÚRĂ s. 1. v. mormăit. 2. v. bombăneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mormăitúră s. f., g.-d. art. mormăitúrii; pl. mormăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink