MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOROCĂNEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink