MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru, cu țeava scurtă și cu o traiectorie foarte curbată; obuzier. [Pron. -ti-er, var. mortieră s.f. / < fr. mortier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORTIÉR s. (MIL.) (înv. și reg.) piuă, (înv.) cumbara, haubiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mortiér s. n. /mortiéră s. f. (sil. -ti-e(r), pl. mortiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORTIÉR ~e n. Tun de calibru mare, cu țeavă scurtă, cu traiectoria foarte curbată, folosit pentru a atinge ținta din spatele unui obstacol. [Sil. -ti-er; Var. mortieră] /<fr. mortier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink