MORTIFICÁȚIE, mortificatii, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din fr. mortification.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORTIFICÁȚIE s.f. Mortificare. [Gen. -iei, var. mortificațiune s.f. / cf. fr. mortification].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORTIFICÁȚIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. mortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink