MORTUÁR, -Ă, mortuari, -e, adj. Care ține de mort (II), de moarte sau de înmormântare, privitor la mort, la moarte sau la înmormântare; funerar, funebru. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. mortuaire, lat. mortuarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORTUÁR, -Ă adj. Referitor la un mort, la un deces, la o înmormântare; de mort, funerar. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. mortuaire, cf. lat. mortuarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORTUÁR, -Ă adj. referitor la mort, la înmormântare; funerar, funebru. (< fr. mortuaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MORTUÁR adj. funebru, funerar. (Cortegiu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mortuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. mortuári; f. sg. mortuáră, pl. mortuáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORTUÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de înmormântare; caracteristic pentru funeralii; funebru; funerar. [Sil. -tu-ar] /<fr. mortuaire, lat. mortuarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink