Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOȘMONDÍT adj. v. mocăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOȘMONDÍ, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOȘMONDÍ vb. v. mocăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moșmondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondésc, imperf. 3 sg. moșmondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink