MOȚÓC, moțoace, s. n. (Reg.) Păr adunat și legat în vârful capului; coc. – Din moț1 + suf. -oc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MOȚÓC s. v. coc, moț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moțóc, moțoáce, s.n. (reg.) 1. moț care atârnă. 2. coc, conci. 3. harțag, neastâmpăr. 4. măciulie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
moțóc s. n., pl. moțoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOȚÓC ~oáce n. reg. Pieptănătură femeiască cu părul răsucit sau împletit și strâns la ceafă ori în creștet. /moț + suf. ~oc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink