MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MRÁNIȚĂ f. Îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice. /<sl. smradunica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MRÁNIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pământul cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mrániță s. f., g.-d. art. mrániței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink