MUCÁR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCÁR s. mucarniță, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumânării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUCÁR ~e n. înv. 1) Unealtă folosită pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarniță. 2) Sfeșnic sau suport de sfeșnic pentru lumânări. /muc + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink