Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mucegăi (verb) , mucegăire (substantiv feminin)   
MUCEGĂÍRE, mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCEGĂÍRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mucegăíre s. f., g.-d. art. mucegăírii; pl. mucegăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUCEGĂÍ ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)