MUCENÍȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică2 (1). – Din sl. mučenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCENÍȚĂ s. v. martiră, mucenică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muceníță s. f., g.-d. art. muceníței; pl. muceníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUCENÍȚA ~e f. 1. Femeie care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martiră. 2) (la începuturile creștinismului) Creștină ortodoxă care era supusă la suferințe fizice pentru credință. /<sl. muțenica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink