MUCUȘÓR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCUȘÓR s. muculeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mucușór (anat.) s. m., pl. mucușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mucușór (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. mucușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink