Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mucărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUCĂRÍ ~ésc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mucări s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink