MÚGET, mugete, s. n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. a**l. 1. Strigăt puternic, sfâșietor al omului; urlet, răcnet. 2. Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚGET s. răget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ leului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mugét s. n., pl. mugéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚGET ~e n. Strigăt prelung, scos de unele animale (în special de vitele cornute). /a mugi + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink