Dex muiere

M****E¹, m****i, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.

M****E², m****i, s. f. Acțiunea de a (se) m**a; m**at¹. – V. m**a.

M****E¹, m****i, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soție. – Lat. mulier, -eris.

M****E², m****i, s. f. Acțiunea de a (se) m**a.

M****E s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

M****E s. v. femeie, nevastă, soție.

m****e (m****i), s. f. – 1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. m***r, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. m***ratic, adj. (m***resc, feminin; afemeiat, desfrînat); m***rcană, s. f. (femeie chipeșă); m***rcea, s. m. (poreclă pentru bărbații m***ratici); m***relnic, adj. (înv., m***resc); m***resc, adj. (femeie); m***rește, adv. (femeiește); m***ret, s. n. (adunare de femei); m***ri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); m***rie, s. f. (înv., m*********e, period); m***ros, adj. (înv., afemeiat); m***rotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); m***rușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut).

m****e (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. m*****i; pl. m****i

M**Á, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înm**a. ♦ Spec. A băga rufele în apă cu sodă sau cu săpun și a le ține câtva timp înainte de a le spăla. ♦ A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scălda. 3. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, mai puțin consistent, mai puțin țeapăn. ◊ Expr. (Tranz.) A m**a oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-și pierde puterile, a slăbi, a se moleși. ♦ (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puțin aspru. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniști. ♦ A (se) îmblânzi, a (se) înduioșa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. mouiller.

M****E ~i pop. 1) Persoană matură de s*x feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă; soție. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; cață; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris

MAMA-M*****I s. v. placentă.

M**Á vb. 1. v. înmuia. 2. (pop.) a întinge. (~ pâinea în sos.) 3. v. terciui. 4. v. moleși. 5. v. blegi. 6. a se încălzi, (prin Munt. și Olt.) a se pricăli, (înv.) a se încări. (Vremea s-a mai ~.) 7. (FON.) a (se) palataliza.

M**Á vb. v. atenua, calma, ceda, descrește, diminua, domoli, îndupleca, lăsa, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

PLETELE-M*****I s. pl. v. mătreață-de-arbori.

A (se) m**a ≠ a (se) întări

m**á (mói, m**át), vb. – 1. A umezi, a îmbăia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. – 4. A slăbi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crăpa; a se face zob, a mărunți. – 6. A pune rufele în apă înainte de spălat. – 7. A fi plin, încărcat de. – Var. înm**a. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, m***t, înmuiere).

m**á vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. moi, 3 sg. și pl. moáie, 1 pl. m***m, 2 pl. m**áți, imperf. 3 sg. m**á; ger. muínd