MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s. m., (2) multiplicatoare, s. n. 1. S. m. (Mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie matematică. 2. S. n. Aparat sau mașină de multiplicare, în special aparat care multiplică un text. – Din fr. multiplicateur, lat. multiplicator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MULTIPLICATÓR s.n. Aparat, mașină de multiplicat. // s.m. 1. (Mat.) Factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (Ec.) Efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. ♦ (P. restr.) Efectul creșterii unei anumite componente, de regulă a investițiilor, asupra venitului. [Cf. lat. multiplicator, fr. multiplicateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MULTIPLICATÓR I. s. n. 1. dispozitiv, aparat, mașină de multiplicat. 2. ferăstrău circular cu mai multe pânze. II. s. m. 1. (mat.) factor numeric sau funcțional care joacă rol de operator. 2. (ec.) efectul creșterii tuturor componentelor de cheltuieli globale, investiții, cheltuieli de consum etc. asupra venitului global. (< fr. multiplicateur, lat. multiplicator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MULTIPLICATÓR s. v. înmulțitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
multiplicatór (mat.) s. m. (sil. -pli-), pl. multiplicatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
multiplicatór (aparat) s. n. (sil. -pli-), pl. multiplicatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MULTIPLICATÓR1 ~oáre n. Aparat pentru multiplicarea unui text; mașină de multiplicat. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MULTIPLICATÓR2 ~i m. 1) mat. Factor al unui produs. 2) Număr sau expresie cu care se înmulțește o altă expresie. 3) Persoană specializată în lucrări de multiplicare. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink