MUMÍE, mumii, s. f. Cadavru conservat printr-o îmbălsămare specială. ♦ Fig. (Depr.) Om foarte slab, foarte palid sau lipsit de vlagă. – Din ngr. múmia, it. mummia, germ. Mumie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUMÍE s.f. 1. Cadavru păstrat prin îmbălsămare specială la vechii egipteni.** Cadavru descărnat, conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (Fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. [Gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUMÍE s. f. 1. cadavru conservat prin îmbălsămare specială (la vechii egipteni). ◊ cadavru descărnat, conservat natural într-un sol uscat. 2. (fig.) om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. (< ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUMÍE s. moaște (pl.), (reg.) moștină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
múmie (mumíi), s. f. – Cadavru conservat. It. mummia, fr. momie, de unde și accentul dublu. – Der. mumifica, vb., din fr. momifier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mumíe s. f., art. mumía, g.-d. art. mumíei; pl. mumíi, art. mumíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUMÍE ~i f. 1) Cadavru conservat prin îmbălsămare specială. 2) fig. Persoană foarte slabă și lipsită de puteri. /<ngr. múmia, it. mummia, germ. Mumie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink