MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUNCITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru muncitori; propriu muncitorilor. /muncitor + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink