MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUNCITORÍME ~i f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulțime de muncitori. /muncitor + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink