MUNDÍR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mundír s. n., pl. mundíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUNDÍR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink