MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUNIFICÉNT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUNIFICÉNT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUNIFICÉNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
munificént adj. m., pl. munificénți; f. sg. munificéntă, pl. munificénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUNIFICÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink