MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUNTICÉL s. v. muntișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
munticél s. m., pl. munticéi, art. munticéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink