MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MURIBÚND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MURIBÚND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; f. sg. muribúndă, pl. muribúnde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MURIBÚND ~dă (~zi, ~de) și substantival 1) (despre persoane) Care trage să moară; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de dispariție; aproape de dispariție. Economie ~dă. /<fr. moribond, lat. moribundus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink