MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
muscél s. n., pl. muscéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘCÉL s. n. v. muscel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSCÉL ~e n. Porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink