Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MÚSTRU s. n. v. mustră1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚȘTRU s. n. v. mustră1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproșuri și observații aspre; a dojeni. ◊ ~ pe cineva cugetul (sau conștiința) a avea remușcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSTRÁ vb. v. certa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, d****i, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. și pl. mústră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)