Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MÚSTRĂ2 s. f. v. mostră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție; manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚSTRĂ s. v. instrucție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mústră (mústre), s. f. – 1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostra › germ. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mústră s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproșuri și observații aspre; a dojeni. ◊ ~ pe cineva cugetul (sau conștiința) a avea remușcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSTRÁ vb. v. certa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, d****i, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. și pl. mústră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink