MUSTUITÚRĂ, mustuituri, s. f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSTUITÚRĂ s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g -d. art. mustuitúrii; pl. mustuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink