MÚTIC, -Ă adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). [< fr. mutique, cf. lat. muticus – spin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÚTIC, -Ă adj. (despre frunze) care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). (< fr. mutique, lat. muticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mútic adj. m., pl. mútici; f. sg. mútică, pl. mútice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mútică adj. f., pl. mútice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink