MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUTÍSM n. 1) Stare patologică constând în lipsa capacității de a vorbi. 2) rar Nedorință încăpățânată de a vorbi. /<fr. mutisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr. mutisme, cf. lat. mutus – mut].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUTÍSM s. v. muțenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mutísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink