MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparține muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziții muzicale. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece și balet. [Var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUZICÁL adj. 1. referitor la muzică. ◊ înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce etc.; și adv.) armonios, melodios. (< fr. musical)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUZICÁL adj. 1. (MUZ.) (înv.) muzicesc. (Compoziție ~.) 2. v. cantabil. 3. v. armonios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Muzical ≠ nemuzical
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. sg. muzicálă, pl. muzicále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUZICÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de muzică; propriu muzicii. Sunet ~. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzică. Copil ~. 3) Care are caracteristicile muzicii; plăcut la auz; armonios. Voce ~ă. Limbă ~ă. /<fr. musical
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMEDIE MUZICALĂ s. v. muzical.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink