MUZICOTÉCĂ, muzicoteci, s. f. Colecție de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din fr. musicothèque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUZICOTÉCĂ s. f. colecție de piese muzicale; mobilă în care se păstrează; încăpere pentru audiții muzicale. (< fr. musicothèque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
muzicotécă s. f., pl. muzicotéci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUZICOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de piese muzicale. 2) Încăpere specială dotată pentru audierea muzicii. /<fr. muzicotheque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink