MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘCĂTÓR adj. v. epigramatic, sarcastic, satiric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușcătór adj. (reg.) tămâios.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini sau despre alte animale) Care mușcă. 2) Care dă naștere unei senzații neplăcute de durere sau de usturime. Plante ~oare. 3) fig. Care conține aluzii răutăcioase; caustic, înțepător; pișcător; tăios; usturător; urzicător. /a mușca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUȘCĂTOÁRE s. v. zvârlugă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink