MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘEȚÉL s. (BOT:; Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘEȚÉL s. v. floarea-raiului, granat, spilcuța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușețél s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘEȚÉL ~i m. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în scopuri medicinale; romaniță. /mușat reg. + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink