MUȘTERÍU, mușterii, s. m. Cumpărător, client. – Din tc. müșteri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘTERÍU s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mușteríu s. m., art. mușteríul; pl. mușteríi, art. mușteríii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘTERÍU ~i m. pop. Persoană care cumpără mărfuri cu regularitate de la același magazin sau frecventează în permanență același local public; client. /<turc. müșteri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink