MUȘTRULUIÁLĂ, muștruluieli, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘTRULUIÁLĂ s. v. admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, im-putare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muștruluiálă s. f., g.-d. art. muștruluiélii; pl. muștruluiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink