MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂHNICIÚNE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâhniciúne s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink