MÂNCĂTÓR, -OÁRE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNCĂTÓR adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesațios, pofticios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂTÓR s. v. consumator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncătór s. m., adj. m., pl. mâncătóri; f. sg. și pl. mâncătoáre, g.-d. sg. art. mâncătoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNCĂTÓR ~i m. rar Persoană (sau altă ființă) care mănâncă (mult). ◊ ~ de oameni canibal; antropofag. /a mânca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink