MÂNDRÉȚE, mândreți, s. f. 1. Frumusețe, splendoare. 2. (Concr.) Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNDRÉȚE s. v. frumusețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNDRÉȚE s. v. aroganță, fală, frumusețe, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, minunăție, minune, mândrie, orgoliu, semeție, splendoare, trufie, vanitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mândrețe ≠ pocitanie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mândréțe s. f., art. mândréțea, g.-d. art. mândréții; (obiecte, ființe) pl. mândréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNDRÉȚE ~ f. 1) Frumusețe deosebită; splendoare. 2) Ființă sau lucru cu aspect foarte frumos. O ~ de fată. /mândru + suf. ~ețe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink