Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mândri (verb) , mândrire (substantiv feminin)   
MÂNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mândríre s. f., g.-d. art. mândrírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE MÂNDRÍ mă mândrésc intranz. 1) A fi mândru; a trăi un sentiment de mândrie. 2) înv. pop. A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se fuduli. /Din mândru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂNDRÍ vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. v. îngâmfa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNDRÍ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mândrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mândrésc, imperf. 3 sg. mândreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mândreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)